Am strabatut tara in lung si in lat inca de pe bancile liceului....nu, chiar de mai demult cand mic copil fiind tata ma lua cu el prin delegatii la releele de radio si tv amplasate pe varfurile montane. El isi facea treaba mai repede iar zilele ce ramaneau exploram impreuna culmile Carpatilor, fie la cules de fructe de padure, muguri de brad ori pescuit de raci pe raurile repezi ce inca nu se transformasera in marile intinderi de ape ce strapung campiile in drumul spre Dunare, vizite la stani de oi, sau te mai miri ce alte aventuri. Totusi aventurile nu ma purtasera inca la Alba Iulia de 1 Decembrie, asadar anul asta l-am recrutat pe Razvan si am pornit intr-o noua expeditie echipati cu steaguri tricolore si chef de povestit.
Daca la primul nostru drum spre Alba si Sibiu de acum 8 ani ne lua ceva mai mult de 4 ore sa ajungem, acum cu ajutorul autostrazilor noi construite am parcurs undeva la...5 ore. Dar nu va impacientati pentru ca orice om normal ajunge in 3 ore la Sibiu sau Alba din Timisoara, noi in schimb ne-am lasat prinsi de povesti si colindele lui Hrusca. A fost sufienta o iesire gresita dintr-un sens giratoriu ca 20 de minute mai tarziu sa vedem semnul de intrare in Lugoj realizand zapaciti ca tocmai ce ne-am intors de unde am plecat, mergand pe autostrada la dus si drum national la intors. Dar n-a fost drum batut degeaba pentru ca s-a lasat cu oprire la Muzeul Traian Vuia din localitatea cu acelasi nume. Deschis prin 2012 pe fonduri Europene acesta gazduieste o macheta la scara 1:1 primului aparat zburator realizat de un roman, dar si o macheta la scara 1:2 a elicopterului lui Vuia, realizat în 1918. Cel mai mare muzeu din zona rurala din judetul Timis e totusi mai mult pustiu, un paznic obosit ne-a permis intrarea fiind surprins de oaspeti, nu ne-a incasat bilete pentru ca era Duminica si lipsit de chitantier dar s-a straduit sa ne prezinte exponatele cum a putut mai bine.
 |
| Targul de Craciun -- Sibiu 2014 |
Dupa scurta oprire, ratacirea de la traseu si un popas in Sibiu la targul de Craciun (iar aici trebuie sa fac paranteza pentru ca este unul din cele mai frumoase din tara, comparabil si cu cel din Viena, dar asta in alta poveste)...intram spre
Alba
Iulia iar soseaua coteste spre dreapta catre “varianta” (centura)
spre Cluj, decizii, decizii….GPS-ul ezita, instinctul meu sughita si el, si o
luam fix prin mijlocul orasului. Doua minute mai tarziu vocea Ioanei confirma…nu e drumul cel bun…20 de minute ramase pana la cazare. Strabatem Alba si ne
intersectam din nou cu centura ocolitoare care ne confirma alegerea lipsita de
inspiratie. Drumul se cufunda in intuneric in timp ce noi urmam atenti instructiunile Ioanei. Am pus directiile de pe booking.com, se
justifica Razvan in timp ce mie imi scapa cateva injuraturi tocmai cand ieseam
din Cricau. Suna la han, i spun la Razvan, obosit si iritat intorcand masina
in camp. Razvan se conforma dar indicatiile primite de
la gazda sunt mai diluate ca ceaiul baut in
orasul lui Johannis…trebuia sa ajungem in Ighiu, dar cum si pe unde…greu de zis.
Continuam in noapte desi GPS-ul ne
spune la stanga, iar google maps la dreapta (momentul ala in care nu stii incotro sa o apuci), drumul se opreste
abrubt in camp in timp ce mai scap cateva injuraturi infundate…se lucreaza la asfalt
si avem ocolire asa ca de la tara. Dupa alte zece minute cu multe gropi si noroi, intram pe poarta hanului Sfantu Gheorghe din Ighiu. Domnisoara de
la receptie se arata surprinsa de ruta aleasa...stiti ca puteati veni direct de la Alba pe sosea. Camera…rece, nu merge caldura, da-i cu un calorifer
electric, cu aeroterma…fara success... dar v-am pornit caldura de doua zile se justifica domnisoara,
in cele din urma o schimbam cu una “matrimoniala”, cu scari ce duc la baia ce
are un geam ca in 1000 si una de nopti lasand loc imaginatiei pentru multe alte nopti….
Am ajuns la hanul unde nu poposesti
decat daca te pierzi in noapte si nu ai unde sa te mai cazezi iar soarta te-a pedepsit. Scoatem chipsurile,
berea
si intindem catanul, dimineata o luam de la capat si sarbatorim 1 decembrie
Romaneste in cetatea Marii Uniri.
Despre Alba Iulia ce a ramas de zis...ca e la fel de frumoasa ca deobicei si ca de 1 Decembrie a imbracat haine de sarbatoare. Nu mi-a fost demult dat sa vad atatea fete de romani fericiti, chipuri luminoase diferite de cele ce le vedem zi de zi in orasele gri. Alba Iulia a prins culoare fiind impanzita de steaguri tricolore si cantece populare ce rasunau din cetate. Asistam la discursul soliilor unde Vlad Tepes le aminteste romanilor de ce i-a tras in teapa pe talhari. Actorii isi fac bine treaba pe o muzica antrenanta, chiar mai bine decat ultimul film despre domnitorul nostru transformat de occident in vampir. Ultimele stiri de pe telefon zic despre o vizita a noului presedinte ales, neamtul nostru naturalizat.
Ma despart de grup pentru a fotografia legiunea a 13-a Gemina ce se indrepta spre Sala Marii Uniri si cumva ma strecor pana langa ei aproape de focul actiunii. Bravii soldati cu blanuri de urs marsaluiesc cu zgomot pe caldaramul din piatra cubica al cetatii. Un roman de al nostru sugubat il bate pe burta pe unul din Romani, te-ai ingrasat soldat...Replica nu intarzie sa apara, eu sunt comandatul, imi merge bine, nu se vede? Rasete din multime in timp ce legionarii stau la poze.
 |
| Intalnirea cu presedintele |
Dupa 5 minute se aude un vuiet iar lumea se da la o parte si prin fata mea trece presedintele proaspat ales iar legiunea ia pozitia de drepti, trecutul se intalneste cu prezentul. Apuc sa trag cateva cadre cu aparatul fiind luat prin surprindere dar sunt dat la o parte rapid de agentii de securitate..."stati mai si nu va impingeti ca animalele, ca nu e Dumnezeu sa il atingeti" se aude din multime. Raman in centrul pietei in timp ce puhoiul de lume il urmeaza la depunerea de coroane. Ma uit pe aparat sa vad ce poze am prins, si vreau sa dau un telefon sa il caut pe Razvan...dar semnal ioc...ma trezesc subit cu presedintele in fata, se intorcea spre Sala Unirii iar eu tot in centrul pietei ramasesem.
 |
| Copilul si trcolorul |
Nu mai e lume in jurul meu de data asta fiind tinuti la distanta de serviciile secrete, imi scot manusa si i intind mana, "Domnule Presedinte, la multi ani si mult succes!". O mana aspra imi strange mana intinsa si un zambet o insoteste "multumesc, la multi ani si dumneavoastra!". Klaus Iohannis isi continua drumul iar eu sunt inghitit de multime, o multime exuberanta care priveste cu incredere poate la un nou inceput, un presedinte onest si integru care se uneasca in sfarsit. Ploaia inghetata de Decembrie nu a perturbat parada militara unde uralele au insotit taburile si echipamentele militare ce defilau pe bulevardul incadtrat de blocurile gri comuniste dar colorate de o multime de steaguri tricolore. Copiii tinuti de parinti in spate sau catarati pe stalpii de iluminat, privesc plini de curiozitate fanfara si trupele, poate acesti copii pot spera la un viitor mai bun si mai luminos decat vremea sumbra de de Decembrie.
La multi ani Romania!
